Un Crăciun frumos!

E Ajun si mâine e Crăciun. Mâncarea e pregătită, băutura la fel. Cadourile mai au puţin de aşteptat şi ajung la destinaţie. Bradul e împopoţonat, colindele sunt in listele winamp-ului, afara e frig. La TV sunt filme de Crăciun, iar la ştiri se vorbeşte de aglomeraţia din supermarket. Nu lipseşte nimic.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem e să ne adunăm. Copii cu părinţi, bunici cu nepoţi, prieteni cu prieteni, căţei cu stăpâni, cunoştinţe cu neamuri sau familii cu familii. Trebuie să trecem cu vederea că nepotul a spart o vază, că bunicul vorbeşte prea tare, că mama îţi dă indicaţii când se împodobeşte bradul sau că tatal s-a ameţit un pic de la atâta vin fiert. E timpul să uiţi cât ai frecat la covorul pe care cad acum firimiturile de pe bogata masă de Craciun. Uită şi cât timp ai pierdut ca să ornezi salata de boeuf în care tocmai şi-au înfipt toţi furculiţele. Uită...Că doar e Crăciun. Îi ai pe cei dragi lângă tine, eşti în concediu sau în vacanţă, ai timp să te plimbi, să te gândeşti la lucruri bune, să mergi la petreceri, să dansezi, să faci poze, să dormi până târziu, să râzi şi să-ţi faci planuri pentru noul an. Un Crăciun fericit tuturor!

Fără fluturi

Cezara e o tânără de 21 de ani. I-a împlinit de curând dar nu simte asta. Stă acum pe banca din staţia de la Universitate şi se uită în gol. Are nasul roşu şi de fiecare dată când oftează îi apare un nor de abur în faţă. Aude din dreapta ei o serie de glume în legătură cu maşina 69 care tocmai sosise în staţie. Autobuzul ei nu mai vine.

E frig şi nimeni nu stă pe loc. Toţi se mişcă dintr-o parte în cealaltă cu mâinile îndesate în buzunar. Simte în stomac ceaiul cald pe care tocmai l-a băut pe grabă în pub-ul ăla plin de fum. Aşteaptă să simtă şi fluturaşii dar nici un semn. Îşi tot repetă în gând “Nici de data asta Cezara! Nici de data asta!”. Oftează din nou şi se ridică de pe banca rece. Cu fundul îngheţat se urcă în autobuzul care tocmai a sosit.

Unde se duc baloanele?

Am aflat misterul! Există undeva un tavan plin cu baloane.

Ooooo Carina...

Replay, replay, replay, reply...

"Stau la fereastră...N-am chef afară să ies"

Nimic nu mă poate opri să stau în casă la căldură. Nimeni nu mă împiedică să mă uit liniştită la un film. Am pus pariu cu lenea că nu voi ceda. Nu o să ies! E mult prea duminică. Frigul e mult prea mult. Afară e prea gri. Cheful e plecat de ceva timp pe alte meleaguri. Zăpadă nu e...

Trecerea de pietoni (pe bune)

Să petrecem zebra pe trecerea de pietoni.
Va da o petrecere pe trecere pentru că a reuşit să facă în sfârşit asta.

Scapă de stres

Bucureştiul, oboseala, nervii, somnul, timpul ăsta care nu-mi mai ajunge şi multe alte nimicuri pe care nici măcar nu le-am observat (dar ştiu că sunt acolo) m-au adus într-o stare în care nu credeam că am să ajung atât de curând. E de ajuns să pierd autobuzul, să ma calce cineva pe picior în aglomeraţie sau să observ că nu mai am bani în portofel şi imediat devine totul negru. Nimic nu merge bine, nimeni nu-mi vrea binele, niciun loc nu mai e destul de bun, iar eu nu sunt bună de nimic. Totul bun cu “nu” în faţă. E trist şi ştiu că o bună parte din lumea asta multă care mă calcă pe picioare, mă face să-mi ies din minţi, vorbeşte tare la telefon în metrou, se ceartă la coadă la supermarket sau se întrece cu mine atunci când alerg după autobuz are exact aceeaşi problemă pe care o am şi eu. Buna parte e stresată.

În seara asta mă plimbam cu Stumble prin „lumea virtuală” şi m-am oprit la un articol în care se punea exact aceeaşi problemă. Aici am găsit şi câteva sfaturi, mai mult sau mai puţin interesante, care ajută şi aduc “lumină” în viaţa stresaţilor. Voila!

- Încearcă să-ţi aduci aminte mai mult de succesele tale decât de greşelile pe care le faci.

- Cel puţin 15 minute pe zi încearcă să te detaşezi de tot şi să-ţi odihneşti mintea

- Evită rutina, schimbând drumul spre muncă, locurile în care mănânci sau te plimbi

- Nu aştepta să destindă cei din jurul tău atmosfera. Fă tu asta. Râzi! Fii fericit!

- Ia-ţi o plantă pe care să o îngrijeşti.

- Iartă-ţi greşelile pe care le-ai făcut în trecut.

- Mergi liniştit prin ploaie fără umbrelă.

- Plângi mereu când simţi nevoia să faci asta.

- Nu lua medicamente imediat ce simţi că nu ti-e bine.

- Fă-ti timp pentru mişcare, ieşi in natură si bucurăte de linişte.

- Încearcă să ceri mai puţin în loc să te plângi că nu ai.

- Fă ceva! Creează! Scrie o poveste, o poezie! Fredonează un cântec.

Dacă vrei să începi de acum, de mâine, de luni sau poate de la anu’ îmi doresc să-ţi iasă.

Vizită neaşteptată

Mă scarpin uşor în cap

Şi mă-ntreb de unde oare

A venit micul gândac

Să m-aştepte la intrare?

Stau un pic, apoi păşesc

Uşor spre sufragerie.

Un papuc vreau să găsesc,

Sau o alta şmecherie.

Prind c-o mână o revistă

Şi cu alta un pantof.

Sunt destul de hotărâtă

Să-l strivesc ca pe-un cartof.

Ca pe unul bine fiert,

Ce urmează să-l deguste,

Primul fel, ci nu desert,

Trei fete-nbrăcate-n fuste.

Ajung pregătită-n hol,

Cu mâinile înarmate

Sigură c-am să-l omor,

Văd cum pleacă mai departe.

Fug! Dar mă opresc şi stau

Şi mă uit la el cum pleacă.

Are rost să spună “AU!”

Dacă a greşit odată?

Îl las să plece, să se care

Spre casa lui din holul meu,

Ca pe o muscă oarecare

Pe care-as prinde-o dar nu vreau.

Nu întreba :))

Şi uite cum vin

Am văzut zilele astea cum Sărbătorile merg grăbite spre mine. Am simţit frigul cum se strecoara pe unde apucă şi mi-am strecurat şi eu nasul în fular, mâinile în mănuşi, mi-am îndesat părul în căciulă şi am luat-o la pas prin Bucureşti.

Am adunat de prin magazine câteva cadouri pe care am să le scap în ghetele celor dragi. Când am ajuns acasă le-am ascuns pe unde am putut, am pus apă la fiert pentru un ceai, deşi aveam poftă să beau un vin fiert, şi m-am rezemat de caloriferul din bucătărie. Trecuseră deja 3 zile de când România îşi serbase ziua de naştere, iar la televizor se auzea “De Crăciun, fii mai bun, fii adevăraaat”. In locul unde odată erau mere şi struguri acum şedeau câteva portocale.

Îmi doream să ningă. Mi-am turnat ceaiul fierbinte în cană si m-am hotărât să am puţină răbdare. S-or grăbi ele Sărbătorile dar sunt sigură că nu au uitat de asta.