Balet

Miruş Piluş

A trecut timpul. Se apropie ziua în care draga mea Mirună se va întoarce. Ziua cu lună plină. Ziua cu margarete în loc de ochi şi cu ciocolată, dimineaţa, pe stomacul gol.

O să petrecem trei zile şi trei nopţi în tot felul de palate imaginare. Ne vom plimba la braţ pe cărările prieteniei şi vom sărbători ciocnind pahare de vin roz sau halbe de bere nefiltrată. Ne vom tulbura cu povestiri de tot felul, vom face ochii mari de mirate ce vom fi, vom mânca pizza şi vom fuma şi câte o ţigară la final. Ne vom dărui tot felul de prostii, ne vom servi una pe cealaltă cu glume gustoase şi ne vom da o mână de ajutor atunci când e cazul. Trebuie precizat că vorbesc despre o prietenie cât se poate de serioasă.

Cu Taşa în lesă, vom minuna întreg cartierul Floreasca. Băbuţele ne vor urmări de la balcoane, câinii ne vor lătra, maşinile ne vor claxona, iar noi vom povesti vrute şi nevrute, fără să ne distragă nimeni atenţia. Ne vom telefona des. Pentru fiecare apel vom compune câte o poezie ca introducere. Totul va fi exagrat! Nu exagerez...

Nici nu vom avea timp să ne facem cine ştie ce planuri, şi vara ne va lua prin surprindere cu căldurile ei. Şi atunci să te ţii. Va fi ceva nemaipomenit!

Unsă cu dulceaţă

Nimic nu se compara cu o felie de pâine unsă cu dulceaţă acrişoară de prune. Nimic nu se compară cu paharul de apă care potoleşte setea de după felia de pâine unsă cu dulceaţă. Nimic nu se compară cu dorinţa de a mai mânca încă o felie de pâine cu dulceaţă, imediat după ce setea a fost potolită. Nimic nu se compară cu a doua felie, cum nimic nu se compară nici cu a treia felie. Şi uite aşa, lăsându-mă în seama poftei, azi am mâncat aproape o pâine unsă cu dulceată de prune.

O nebunie

Pentru ca nu se mai poate

Aş vrea soare şi mare în loc de ger şi calorifer. Aş da un ceai cald pe o cană imensă, plină cu limonadă rece. Aş prefera ca mâinile mele reci şi albe să fie calde şi arse de soare. Aş da zăpada din parcuri pe iarbă verde, proaspăt tunsă. Aş da la schimb toţi oamenii de zăpadă, pe oameni care poartă tricouri, fuste, rochiţe, pantaloni subţiri şi comozi, pălării de soare şi evantaie. Aş vrea sandale în loc de bocanci. Aş da orice să plec de la serviciu pe lumină. Aş vrea să pot schimba copacii ăştia slăbănogi şi trişti, în copaci verzi, plini, ce ţin sub ei locuri umbroase. Aş da o portocală pe o piersica tare şi gustoasă. Vreau să mă bucur de vânt şi să mănânc îngheţată. Vreau să ţin ciocolata la frigider. Vreau să mă plimb cu bicicleta. Îmi doresc să fie vară şi să am nevoie de răcoare.

Ca să pot avea toate astea, temperatura ar trebui să crească cu aproximativ 45 de grade.

Magnetofonul surpiză

Tata a făcut rost de un magnetofon. Are o bandă, veche de 26 de ani, pe care tot ţinea să o ascultăm cu toţii. Azi a făcut pe dracu'n patru şi a adus, de la nu stiu cine, un magnetofon vechi de cand lumea şi pământul.

A stat ceva timp până şi-a adus aminte cum se meştereşte maşinăria aia plină de praf, iar la un moment dat a făcut-o să meargă. Ba se auzea o muzică ciudată, ba o vorbăraie neînţeleasă, ba nişte sunete înfundate. A stat jumătate de oră şi a tot derulat. Play, stop, vâââj, play, stop, vâââââj! La un moment dat s-a făcut linişte. Am ascultat atenţi ce se auzea. Eram vocea soră-mii la numai 2 luni. Plângea, scâncea şi râdea aşa cum râd copii ăia mici din reclamele la Pampers. După soră-mea am urmat eu. Aveam 8 luni şi plângeam, zic eu, mult elegant decât ea. A fost un moment îngrozitor de emoţionant. Nu ştiam dacă să plâng sau să râd isteric. N-am făcut nici una, nici alta. Am înghiţit în sec şi m-am uitat la ai mei. Erau şi ei la fel de emoţionaţi.

Surpriza a fost pentru toată lumea, dar în special pentru Beatrice. Azi e ziua ei. La mulţi ani soră mai mare şi mai tare.

Vreau sa vină vara

Purtam uniforma în carouri

Nu ştiu de ce, dar azi dimineaţă, imediat după ce am făcut ochi, mi-am amintit o întâmplare la care nu m-am mai gandit de când s-a întâmplat. Eram micuţă şi mă întorceam de la scoală. De fiecare dată când făceam drumul ăsta, mergeam cu capul în pământ. De multe ori mi se întâmpla să mă întâlnesc cu vecini care îmi spuneau: "Alice, capul sus!". Dar asta e o altă mâncare de peşte...

Dimineaţă, mi-am amintit întâmplarea următoare. Eram prin clasa a doua şi mă întorceam de la şcoală. Am ridicat capul din pământ şi am văzut-o în zare pe mama. Avea părul blond, geanta pe umăr, aceeaşi înălţime pe care o are în fiecare zi. În mâna stângă ducea o pungă. Păşea mărunt aşa cum merge ea chiar şi atunci când se grăbeşte. Am început să alerg, strigând într-una "mama, mama", dar mama nimic. Mi se părea imposibil ca ea să nu mă audă aşa că am strigat în continuare. Eram fericită. Mai aveam foarte puţin şi ajungeam la ea. Nu ştiam ce să fac. Să o sperii? Să o iau în braţe? S-o cert că nu e atentă atunci când o strigă copilul ei? Am ajuns-o, am prins-o de mână şi i-am spus "mama". S-a întors spre mine. Când i-am văzut faţa m-am simţit ca şi cum aş fi alergat dupa 100 de autobuze şi n-aş fi prins nici unul. Nu era mama. Era o femeie cu spate de mama şi faţă de străin.

Am fost extrem de dezamăgită. Eram atât de supărată, încât atunci când am ajuns acasă, m-am pus pe plâns.

Help me

Sunt ca dracu'

Dacă în momentul ăsta aş putea să mă detaşez de corp, aş face asta şi mi-aş da numai picioare în gură! După ce m-aş bate măr, mi-aş da un şut în fund şi m-aş trimite cu vreo trei patru ani mai încolo sau mai încoace. Nu ştiu dacă aş merita asta, dar poate m-aş simţi mai bine. Până o să reuşesc să fac asta, mă mulţumesc cu un ceai şi un somn.

Am tras o cusătură

Aseară, după un an jumate în care am stat cu o gaură la sub braţul unei bluze, m-am hotărât să cos. Mi-a luat 5 minute să rezolv problema. Am reuşit să bag din prima aţa în ac, fără să am ochelarii pe nas. În timpul ăsta am fredonat, cu vocea mea de prinţesă de apartament, melodii de tot felul. Mă simţeam ca o Albă ca Zăpada care cârpeşte hainuţele celor şapte pitici mici şi harnici. Aş fi cusut totul în jurul meu până s-ar fi termint toată aţa de pe papiotă. A fost un moment deosebit.

Acum port bluza cu mândrie. Abia aştept să merg la un concert şi să aplaud cu braţele în aer.

Mamă, ce m-aş mai plimba

O lumină bună

Când văd ceaţa asta afară, îmi vine să vă iau pe toţi de mână, să va duc la geam şi să vă oblig să priviţi aşa în gol. Ieri era un bloc, azi nu mai e acolo. Ieri vedeam limpede cum norii merg pe cer, azi nu mai vad decât lumină.

Îmi mai vine să vă servesc pe toţi cu câte un ceai cald şi să vă întreb când a fost ultima dată când nu v-aţi gândit la nimic. Întotdeauna când încerc să mă gândesc la nimic, mă gândesc cum să fac să nu mă gândesc la nimic. Azi trebuie să mă gândesc la câteva lucruri. Abia aştept să treacă.

Îmi place ceaţa.

Haţ

În nopţile cu lună plină, când oamenii sunt agitaţi şi nu-şi găsesc locul, ar trebui să existe o girafă ca asta. Dacă şi-ar lungi gâtul pâna la cer şi ar devora întreaga lună, s-ar face întuneric. Oamenii s-ar linişti, s-ar pune pe căscat şi ar dormi cât ai zice peşte.

Lomo, lomo, lomo, lomo

Moş Crăciun mi-a adus în dar perechile de ochi ale unui păianjen. Cu ele pot să imortalizez tot felul de scene la care particip. E foarte mişto. Ia uite:

Mirosul filmului este incredibil! Îmi place de mor.

Duminica sunt pedepsită

Primele gânduri de început de duminică nu sunt deloc plăcute. De luni până sâmbătă le dau de la stânga la dreapta, le mătur şi le bag sub covor, le împodobesc cu tot felul de chestii sclipiciose ca să pară mai puţin urâte sau cel puţin mai amuzante, le bag într-o oală şi le acopăr cu un capac, le înec în ceşcuţe cu ceai aromat sau deschid geamul şi le alung afară în frig.

Dar atunci când apare duminică, se supără şi aruncă asupra mea vraja special pregătită pentru oamenii care îşi lasă problemele nerezolvate. Aşa că stau hipnotizată şi mă tot gândesc cum să fac ce trebuie să fac şi nu-mi place să fac.

De la opt la nouă

Am dormit 13 ore.

Cu toate că m-am trezit de cel puţin 10 ori, am reuşit să mă odihnesc aşa cum mi-am dorit. De fiecare dată când mă trezeam simţeam că sunt odihnită, iar atunci când adormeam la loc simţeam că am nevoie de somn mai mult ca niciodată. Somnul ăsta a fost ca o melodie pe care o asculti de o sută de ori la rând fără să te saturi.

Am visat mult. Nu-mi mai amintesc. Mi-a amorţit ba o mînă, ba un picior. M-am trezit cu bale pe pernă şi cu chef de lenevit.

Abia aştept să mai dorm aşa.

La multi ani