Fără poc şi au

Se întâmplă rar, dar se întâmplă să ţi se blocheze mintea. Zdrang, şi s-a oprit. E cam la fel ca atunci când o cascada nu mai curge, sau când marea nu se mai mişcă. Nu imposibil, ci linişte. Şi-apoi faci tot felul de chestii negândite pe care nu ai avut curaj să le faci şi de care era nevoie cu vârf şi îndesat. N-ai frică, n-ai planuri, n-ai decât mintea oprită. În momentele astea există şi dezavantaje, binenţeles. Arunci linguriţe la gunoi, muşti din pix crezând că-i biscuitul din cealaltă mână şi te scarpini la ochi imediat după ce te-ai dat cu tuş. Când reporneşte, îţi dai seama că ai avut aşa o oprire că ai ajuns până la planete şi le-ai aranjat altfel. Şi trebuie să te descurci când se încurcă treaba.

Stop s-au înnoit

29 august va fi o zi mare. Cu sau fără răbdare, până apare albumul ne bucurăm de ce avem. Îmi vine să mă deplasez numai în mersul ştrengarului. O săptămână cu energie bună să aveţi!

Beirut - East Harlem by Revolver USA
Beirut Goshen by Sovaié

Deşteptarea

Acolo unde am fost, iepurii aveau ochii cât nasturii unui palton şi locuiau pe lânga staţii de metrou. Vrăbiile stăteau la bloc şi erau toată ziua plecate de acasă. Am văzut o singură pisică desenată pe o clădire albastră. Adevăratele pisici nu stateau nici măcar la pervazul ferestrei ceea ce mă face să cred că acolo nu ai voie sa fii stăpân de pisică până nu cumperi un fotoliu comod, îmbrăcat în tapiţerie asortată cu personalitatea felinei, pentru bunăstarea şi somnul ei liniştit.
Micul dejun era atât de bun, că-ţi venea să dormi mai repede şi să te trezeşti mai devreme. Am fost aşa de bucuroasă ca am băut două căni de cafea, am mâncat o îngheţată, o tartă mare cu căpşuni şi alte grozăvenii. Un băiat cânta la pian în mijlocul drumului, copacii făceau pe umbrelele iar în catedrală lumea stătea la răcoare cu ochii închişi. Pământul era desenat pe o clădire în mare parte albastră, iar România nu era prezentă. Era şi o stradă umbrită de cea mai mândră armată de castani pe care am întâlnit-o. Mi-am promis că odată o să mă găsească toamna acolo şi o să fie ca niciodată.
M-am simţit excelent, m-am dat în leagăn şi clopotele băteau. Mi-am scos la soare, pentru prima oară în vară, picioarele albe ca păstârnacii şi nu mi-am aranjat deloc părul. Îmi place în vacanţă de nu mai pot!
Azi trebuie să cumpăr un ceaş deşteptător, iar până în august o să mă deştept zi de zi.

Mâine zbor

Mâine n-o să am bagaj de cală, o să beau beri bune şi o să zburd ca o capriţă până rămân fără energie. Tot mâine o să mă bucur, o să dorm puţin şi o să văd Dredg! Până una alta o să mă uit cum plouă.
În imaginile de jos găsim cerul într-o stare mai bună:

Pe săptămâna viitoare

Miruna se joacă de-a oamenii mari. Bea cafele, lucrează de dimineaţă până noaptea, scrie la calculator şi se ceartă cu telefonul mobil plimbându-se pe holuri. Închide toate luminile din casă şi doarme singură într-un pat în care încap lejer patru oameni în toată firea. Zboară cu avionul, umblă prin străini. Şi-a luat rolul mult prea în serios şi nu mai are timp să râdă cu lacrimi şi să se uite cu mine până noaptea târziu la emisiuni cu Fuego. Chiar şi aşa Miruna trebuie sărbătorită azi. La mulţi ani, Miru! La mulţi ani tuturor copiilor serioşi şi neserioşi!
Mai jos am surprins-o pe Miruna în timp ce a uitat de joaca: