Mă întreb şi eu

Bărbat dacă aş fi fost, mi-aş fi dorit să am o soţie lucrătoare la patiserie. Părul i-ar mirosi a esenţe mii şi mii. Zahăr pudră-n vârf de nas, şorţuleţ pătat de gem, obraji rumeni şi bronzaţi de arşiţa cuptorului. Cornuleţe cu nuci, palmieri cu miere, polonezi şi sărăţele. La sfârşit de zi de muncă, ar băga la ea în pungă tot ce-a mai rămas pe tavă. Grijulie şi-nţeleaptă n-ar lăsa să se usuce bunătate de mâncare peste noapte. Mai ales că, după o zi de muncă, dragostea trece mai întâi prin stomac.
Dar sunt femeie tinerică şi mi-e un pic cam frică să nu care cumva să nu existe bărbaţi frumoşi, deştepţi, amuzanţi, harnici, pricepuţi, zvelţi şi muncitori în patiserii.

Am păşit cu dreptul

Apoi am păşit cu stângul în lumea brontozaurilor. Ori mă mănâncă, ori mă fac ceva de speriat!