Viaţa e foarte frumoasă când ai soundtrack special pentru momentele în care mănânci îngheţată!
26 aprilie 2012
Miroase a sare
Îmi vine să iau un pinguin de după gât, aşa ca în coperta asta, şi să-i spun: "Vine vara, măi băiete!". Să-l invit apoi la o îngheţată apoasă şi rece de te dor dinţii. Să-i explic că e frumos să te arunci cu burta pe nisip chiar dacă nu aluneci ca pe gheaţă, să-l învăţ cum să se bronzeze uniform, cum să alerge printre prosoapele de pe plajă fără să-i sară nisip de sub picioare şi cum să aleagă cel mai dulce şi mai proaspăt pepene din piaţă.
Viaţa e foarte frumoasă când ai soundtrack special pentru momentele în care mănânci îngheţată!
Viaţa e foarte frumoasă când ai soundtrack special pentru momentele în care mănânci îngheţată!
Etichete:
ce frumos,
hai sa mai visam,
hai sa mai zambim,
inghetata,
muzica
Na, că am uitat să pun titlu
Caisul îşi ţinea crengile înflorite ca pe nişte gheare de brontozaur date cu ojă. Ridicate sus sus, nu chiar de tot, împiedicau bieţii nori să-şi vadă de drum. Se împleticeau acolo în ghiarele alea de monstru fandosit şi arătau ca o vată pe băţ, dar fără băţ, în mânile unui monstru. Alţi nori ocoleau caisul şi mergeau deasupra stâlpilor care leagă fir cu fir lumina de pe timpul nopţii. Pe moment, stâlpii nu mai erau stâlpi. Erau nişte coşuri lungi ca nişte tuburi ieşite din pământ care scot nori în loc de fum. Şi mă gândeam să fac poză, dar am zis că e mai bine să ţin minte pentru că stăteam aşa de bine că ar fi fost păcat să mă urnesc. Erau atât de mulţi nori că te simţeai obligat să-i vezi într-o formă sau să-i compari.
17 aprilie 2012
Aşa cum pot
Când ai chef de muzică pe stradă, nu ai muzica în geantă. Când ai muzica în geantă zici să nu asculţi că se aude frumos cum pică ploaia pe umbrela. Când ai chef şi muzica în urechi te întâlneşti cu un coleg şi stai de vorbă fără chef de vorbă.
Nu-i vorba de asta, dar cam aşa simt că sunt zilele astea.
Nu-i vorba de asta, dar cam aşa simt că sunt zilele astea.
Etichete:
hai sa fim practici,
hai sa mai muncim,
muzica
11 aprilie 2012
Destăinuirea de duminică
Stătea tata la masa din bucătărie cu o hârtie în faţă. Tot scria pe foi nume de copii. Trebuia să arate frumos scris, să sune armonios cu numele familiei şi, mai ales, să nu se termine în "a". Mare jucător de Ţomapan, avusese revelaţia în timpul unui joc, cu ceva timp în urmă, că toate numele de fete se sfârşesc în aceeaşi literă. Până la urmă m-a numit.
După ce m-a văzut la spital a mers acasă şi a băut de fericire. A adormit cu geamul deschis şi a răcit.
După ce m-a văzut la spital a mers acasă şi a băut de fericire. A adormit cu geamul deschis şi a răcit.
Etichete:
hai sa mai zambim,
hai sa ne mai amintim,
hai sa ne nastem,
tata
Abonați-vă la:
Postări (Atom)