Eram în staţie. Aşteptam tramvaiul. Urechea dreapta deja nu mi-o mai simţeam şi începusem să-mi blestem căciula uitată zilele trecute la petrecerea aia jalnică. Mă gândeam la capul meu îngheţat şi la faptul că zilele urmatoare aş putea sta sechestrată în casă de o răceală cruntă. Apoi viitorul. De cele mai multe ori când stau în frig mă îngrijorează viitorul. Viitorul apropiat şi cel depărtat.
Uitându-mă în stânga mea, vedeam o maşină destul de sofisticată în care statea o tipă cam de douăzeci şi ceva de ani. Avea buzele lucioase, unghiile lăcuite, pomeţii rozalii şi fiecare gest al ei arăta ca nu îi convine semaforul care a oprit-o din drum. Imediat cum s-a facut verde, în doi timpi şi trei mişcări, a dat ochii peste cap şi a strâmbat din nas accelerând sâcâitor.
Stând acolo în mijlocul străzii dârdâiam şi nici nu îmi dădeam seama că dârdâi. Mă tot îngrijora viitorul meu apropiat sau depărtat. Aveam privirea pierdută dar mi-am regăsit-o imediat ce am vazut un grup vesel de femei în toată firea iesind din gura de metrou. Unele mai dolofane, altele mai slabe, palide sau îmbujorate. Vorbeau tare, râdeau şi fiecare din ele ţinea în mână cate o pungă, iar pe braţ o geantă de piele scorojită. Cu siguranţă erau colege de serviciu.
Huruitul tramvaiului le-a acoperit gălăgia. În timp ce urcam în tramvai mă tot gândeam la viitorul meu depărtat sau apropiat. Mă ţineam de bara rece şi îmi ieseau aburi pe gură când respiram. Nasul deja mi se înfundase. Eram pierdută pe acolo prin viitorul meu imaginar dar m-am găsit în prezent cu un cot în coaste din partea unei băbuţe ajunse în culmea disperării. Se eliberase un loc.
Începusem să-mi simt urechea dreaptă când mă gândeam la viitorul meu apropiat sau depărtat.
Uitându-mă în stânga mea, vedeam o maşină destul de sofisticată în care statea o tipă cam de douăzeci şi ceva de ani. Avea buzele lucioase, unghiile lăcuite, pomeţii rozalii şi fiecare gest al ei arăta ca nu îi convine semaforul care a oprit-o din drum. Imediat cum s-a facut verde, în doi timpi şi trei mişcări, a dat ochii peste cap şi a strâmbat din nas accelerând sâcâitor.
Stând acolo în mijlocul străzii dârdâiam şi nici nu îmi dădeam seama că dârdâi. Mă tot îngrijora viitorul meu apropiat sau depărtat. Aveam privirea pierdută dar mi-am regăsit-o imediat ce am vazut un grup vesel de femei în toată firea iesind din gura de metrou. Unele mai dolofane, altele mai slabe, palide sau îmbujorate. Vorbeau tare, râdeau şi fiecare din ele ţinea în mână cate o pungă, iar pe braţ o geantă de piele scorojită. Cu siguranţă erau colege de serviciu.
Huruitul tramvaiului le-a acoperit gălăgia. În timp ce urcam în tramvai mă tot gândeam la viitorul meu depărtat sau apropiat. Mă ţineam de bara rece şi îmi ieseau aburi pe gură când respiram. Nasul deja mi se înfundase. Eram pierdută pe acolo prin viitorul meu imaginar dar m-am găsit în prezent cu un cot în coaste din partea unei băbuţe ajunse în culmea disperării. Se eliberase un loc.
Începusem să-mi simt urechea dreaptă când mă gândeam la viitorul meu apropiat sau depărtat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu