Cât o salată

Ploaie peste ochi

Uşa să lasă deschisă. Să circule aerul, să cirule gâzele şi musculiţele adunate la coşul cu fructe aproape stafidite. Frica de "mă trage curentul" s-a topit şi îngheţata rămâne îngheţată numai în frigiderele de la magazin. Vrăbiile stau cu gurile căscate, exact aşa cum stau câinii când le e cald, numai că nu-şi ţin limba pe afară. Se poartă cămăşile fără nasturi. Ghiozdanele au fost date uitării pentru că ţin cald la spinare şi toată lumea îşi doreşte ploaie şi vânt.
Brobonele pe nas şi la mustaţă, laptopul pe masă, niciodată în braţe. Se face baie de umbră, de seară, de dimineaţă, de atunci când pielea e lipicioasă. Şi toată lumea e lipicioasă, dar nu în sensul bun pentru că sunt irascibili, îşi fac vânt, dau cu mâneca scurtă de la tricou peste frunte şi arată mai caraghios decât un copil care-şi şterge nasul cu mâneca lungă de la pulover. Piciorul peste picior nu mai stă, ochelarii nu mai stau pe nas, pisica nu-mi mai stă în braţe. Totul alunecă.
Şi dacă ar veni o ploaie aş fi mai încântată decât atunci când eram mică şi vedeam un elicopter pe cer, printre blocuri. M-aş duce în stradă şi m-aş uita în sus la ploaie s-o văd cum vine, să-mi intre în ochi s-o văd mai bine ca s-o cred pe cuvânt. Mi-e cald.

Hop si gata

Nu-i deschide. Nu o sa te mai poti concentra.

Sete să-mi fie

Când văd ceva plutind în apa pe care o servesc, nu mă pot opri din băut. Încerc să beau uşor, cât să ţin mai la urma în pahar scama, firimitura sau firul de praf (niciodată musca, lighioana sau altă minivietate). De puţine ori se întâmplă să reuşesc, aşa că înghit toate ciudăţeniile ca o balenă somnoroasă şi căscată. Nu-i aşa de rău. Puţin suspans la început, apoi gata. Şi asta e învăţătură de minte pentru mine şi pentru cine vrea să creadă. Tot ce-i greu de înghiţit se ia cu un pahar de apă. Vremuri, oameni fonfăniţi, situaţii împiedicate, doctorii şi tot ce va mai veni.   

Trei trimiteri

Am primit un borcan de dulceaţă fără zahăr. Făcut din cireşe în casă, întins pe unt întins pe pâine, umple bucătăria de veselie şi stomacul de plăcere. Pe trepte, alături de furnici eram şi, hop, din ghiozdan în ghiozdan a sărit borcanul.
Altădată, dar tot săptămâna ce-a trecut, am desfăcut grăbită o îngheţată la cornet. Şi-am început s-o despăturesc, aşa ca pe-o mumie. Cu cât dădeam mai mult hârtia jos, cu atât apărea mai multă îngheţată şi nici urmă de cornet. M-au cam păcălit cei de la fabrica de îngheţată.
Am primit şi o veste mare şi bună ca o zi fără post. M-am bucurat aşa mult că am băut vreo două beri aduse din castelul reginei Cireaşă. Şi uite cum am făcut a doua trimitere la cireaşe. Ba chiar am făcut poze unui pumn de cireşe, ca să fie fără soţ.    

De azi pe mâine

Cu o zi înainte de salariu aş sacrifica un bănuţ chiar din gură de balaur. Adun bănuţii din cutii şi buzunare, din borcane şi sertare. Îi împrăştii chibzuit. Un pahar de bere, o pungă mică de alune, un măr în geantă, de acasă, şi ultimul autobuz spre casă.
Mâine am uitat de ei şi-i las pe unde apuc. Cad când mă dezbrac de haine, când scot din geantă telefoane, când scutur cearceaful şi mai ales de pe noptieră, când şterg praful. Îi las căzuţi şi uit de ei.
Mă supără că atârnă greu în buzunar, că zdrăngăne la ficare pas. Unde mai pui că mai e câte o monedă încăpăţânată care face casa roată, pe parchet, fix când doarme cel mai bine partenerul de apartament. Fuguţa după ea ca să-i arăţi cum stă treaba, dar trece luna şi degeaba. Anulezi aşa o cruntă răzbunare pentru o nevoie un pic mai mare.

Jumătate de ceaş

Să ai prieteni mulţi şi buni, răspândiţi prin tot oraşul, este convenabil. Rămâi peste noapte şi drumul către muncă este, din când în când, altul. Şi dimineţile sunt aşa deodată. Şi viaţa e un pic altfel.