03 ianuarie 2008

Un Bucureşti mai linistit


Din când în când mă uit în spate. Las urme în zăpadă. Sunt atât de entuziasmată încât la fiecare doi paşi întorc capul si mă uit în jos. Chestia asta mă prinde atât de tare încât încep să alerg. Gâfâi si îmi ridic picioarele tot mai sus ca să pot face paşii cât mai mari. Epizată mă trântesc în zăpadă. E albă iar cerul e gri.
Nu se aud claxoane. Stau aici şi ascult un Bucureşti liniştit de care îmi era dor. Oamenii poate sunt la fel dar în decorul ăsta arată diferit. Tipele ţâfnoase care ieri îşi lăsau şoldurile dezgolite sunt azi îmbracate gros. Locatarii blocurilor care nu au purtat o conversaţie cu veciunul de foarte multă vreme au (fie că vor sau nu) prilejul să facă asta. Dând cu lopata în parcare, ascultă poveştile celor vorbăreţi. Chiar şi copiii răutăcioşi se bat cu bulgări de zăpadă ci nu cu pumnii sau picioarele.
Mă ridic plină de zăpadă şi îmi caut urmele ghetelor. Zăpadă e peste tot iar acasă mă asteaptă un ceai cald.

3 comentarii:

Cineva spunea...

să te ferești de zăpada galbenă

shaka spunea...

dammit, i wanted to say that with the yellow snow :-<
im such a loser

phAne spunea...

Io de ce nu pot sa scriu cu : ă , â , ş sau ţ ? :|