Fugi vară

Vreme de aproape trei luni, exceptând zilele ploioase, a stat cu un serveţel în mâna şi şi-a tot şters brobonelele de transpiraţie de pe frunte. S-a bucurat de fiecare dimineaţă în care soarele nu ajunsese încă deasupra blocurilor şi a ales în fiecare după-amiază să păşească pe trotuarul umbrit.

A avut timp în astea trei luni de zile să dea jos 4 kilogame pentru că a preferat să renunţe la RATB. Era o povară pentru el să respire într-un loc atât de mic şi atât de plin de nasuri. De fiecare dată cand s-a deplasat dintr-un loc în altul, a cărat în mână o sticla de jumătate de litru de apă.

Acasă nu a fost bine, pe stradă nu a fost bine, în parc nu a fost bine, la muncă nu a fost bine, în pat nu a fost bine (nici când a dormit singur, nici când a dormit cu ea). În cadă nu, la masă nu, pe balcon nu, în trafic nu, în hainele preferate nu. La mare în schimb a fost bine. Măcar aici a putut să transpire fără să stea cu grija că i se udă tricoul. Nu a fost bine când s-a întors. Îl mânca şi îl ustura pielea, portofelul era gol, i se cojea nasul şi nu putea să se arunce în apă de fiecare dată cand simţea nevoia.

A luat de pe birou un serveţel, l-a frecat de frunte şi de ceafă şi s-a reapucat de treabă. Cu ochii aţintiţi în monitor, cu mâinile pe tastatura, cu spatele transpirat şi cu urechile ciulite la ce discutau colegele din spate, a aflat marea veste. În patru zile avea să scape de căldură.