Scoate capul pe fereastra

Noi ăştia care locuim la bloc avem mereu motive să ne lăudăm cu ce vedem în rarele (sau desele) ocazii cand aruncăm un ochi pe fereastră. De asemenea, nu ezităm niciodată să-i ţinem la curent pe cei apropiaţi în legătură cu ceea ce ne-a făcut (sau nu) plăcere să vedem atunci când ne-am uitat pe fereastră.

Nu de puţine ori am auzit de la alţii mici povestioare în legătură cu imaginea pe care le-a oferit-o una din fereastrele apartamentului în care trăiesc. Mi-au trecut pe la urechi povestiri înduiosătoare despre porumbei si guguştiuci care au dat în schimbul câtorva firimituri de pâine prietenia lor de zburătoare. Mi s-a mai spus că dacă ai norocul să stai undeva mai sus eşti mai aproape de rai. Se poate ca atunci când arunci un ochi pe fereastră să îl scapi din greşeală în apartamentul bunei vecine de vis-a-vis. Alţii sunt de părere că iadul ar fi tot în cer, dar eu spun că sunt pur şi simplu ghinionişti.

Ca să fiu în rând cu cei din jur, am să vă spun şi eu scurta mea povestea. Era o răcoroasă dimineaţă de toamnă. Deschid geamul să intre aer. Cum mă trezisem mai devreme, m-am hotărât să zăbovesc un pic la fereastră. Nu am vazut niciun porumbel, nicio pisică, nici măcar un om trecând pe stradă. I-am văzut pe ei… Chiloţii vecinului meu.