24 septembrie 2009

Adevărul

Nu-mi place când îmi spui că e bine să mă duc la stomatolog din timp. Atunci când spui că-mi fac griji degeaba şi că nu are rost, mă enervează de mor. Când mă contrazici mă enervează, când eşti de acord cu mine caut câteva cuvinte care să nu-ţi convină, iar vara când e cald şi spui să iesim mai pe seară mă oftic.

Nu faci ca mine uneori. Nu-mi place să fac aşa cum vrei tu. Se întâmplă să am o poftă nebună să fac cum spui tu şi sa-mi placă tot ce trece pe lângă mine. Se întâmplă mai des sau mai rar. Când vreau să mă tund îmi spui să-mi las părul lung. Dar mie nu-mi mai place. Ştiu... Am spus acum câteva zile că vreau sa-l las să crească mare, aşa cam până peste umeri. Mâine îmi spui că-mi stătea bine atunci când era mai scurt. Îmi vine să te tund când faci aşa.

Uiţi şi mă superi. Spui că ce ţii tu minte nu ţin eu minte, iar ce ţin eu minte nu ţii tu minte. De unde până unde? Eu ţin la amintiri mai mult decât tine. La amintirile mele... Pe ale tale le-am uitat sau poate că nici nu le-am reţinut vreodată. Îmi aduci aminte de lucrurile pe care uit să le fac. Da' de ce? De ce ţii tu minte mereu ce trebuie să fac eu. Şi tu faci la fel să ştii! Şi tu uiţi, iar eu îţi amintesc. Aminteşte-ţi...

Nu vrei să recunoşti când am dreptate. Spui că n-am dreptate întotdeauna. Uite, îţi spun eu adevărul din toată treaba asta numai dacă promiţi că o să-l uiţi imediat după ce l-ai aflat. Da, ai întotdeauna dreptate!

Niciun comentariu: