11 septembrie 2009

Mamă ce nasol

Acum 8 ani, pe 11 septembrie eram mică. Aveam 13 ani, chef de joacă şi câteva zile rămase din vacanţa de vară.

Stăteam afară cu ăştia de la bloc şi mi s-a făcut sete. M-am dus până acasă şi cum am intrat pe uşă Betty mi-a spus că a intrat un avion într-unul din blocurile alea înalte ale New York-ului. Cât timp beam apa din pahar m-am uitat la TV şi chiar aşa era. Am zis "Mamă ce nasol!" şi am ieşit afară.

Apa şi-a văzut de drumul ei, a ajuns în vezică şi a cerut să iasă. M-am dus din nou acasă, iar Betty mi-a spus că un al doilea avion a intrat în celălalt bloc înalt al New York-ului. Am spus "Mamă ce nasol!" şi am ieşit afară.

N-am mai stat mult şi ne-am cărat cu toţii acasă. Când am intrat pe uşă Betty mi-a zis că blocurile alea doua înalte din New York au căzut.

Spre seară mama, tata, Betty şi cu mine ne-am uitat la ştiri. Acolo am văzut cum avioanele s-au ciocnit de blocuri, cum blocurile au căzut, cum tot oraşul era plin de praf. Am văzut şi cum oamenii se aruncau de la geamurile celor două blocuri înalte. Cădeau aşa în gol şi le fluturau hainele. Nu ştiu de ce, dar mi se părea că erau foarte relaxaţi. A apărut golul în stomac şi nodul în gât. Abia atunci am realizat că s-a întâmplat ceva foarte urât.

Niciun comentariu: