Vrei să fim prieteni?

Călin e un băieţel de 7 ani. El are pielea albă şi curată. E durduliu şi nu are atat de multă energie precum ceilalţi băieţei de vârsta lui. Îi plac lucrurile simple şi are mintea plină de idei.

Într-o seară de luni, când vara se odihnea prin parcuri, Călin a iesit la iarbă verde împreună cu familia. Avea o soră mai mică şi un frate şi mai mic. Sora lui se smiorcăia, nu-i convenea nimic şi reuşea să-l scoată din sărite de fiecare dată. Frăţiorul, fiind mai mic, stătea numai cu părinţii. Aşadar, Călin s-a hotărât să-şi facă prieteni noi. Pentru că nu-i plăcea să facă risipă de energie, s-a dus la cel mai apropiat puşti şi a spus:

- Salut! Vrei să fim prieteni?
În timpul ăsta puştiul se juca cu tatăl lui. Aruncau un frizbi de la unul la altul. Era o joacă serioasă, aşa ca între bărbaţi. Deranjat de întrebarea lui Călin, a răspuns sec.
- Nu.
Tatăl puştiului cu "nu" în braţe i-a dat frizbi-ul lui Călin şi a zis zâmbind:
- Hai jucati-vă!

A aruncat cu farfuria aia în toate felurile dar niciodată nu reuşea să o facă aşa cum trebuie. Puştiul începuse să-şi piardă răbdarea. Ba chiar odată l-a lovit pe Călin, care nu a fost pe fază, cu frizbi-ul în cap. Nu după mult timp s-a plictisit şi s-a dus la tatăl lui care stătea tolănit pe iarbă uităndu-se la un copac. Dar Călin nu s-a dat bătut. S-a dus lângă ei. Tatăl a arătat băieţilor o ciocănitoare, iar Călin a început să socializeze.

- Ştiaţi că ciocănitoarea mai este numita şi doctorul pădurii?
- ...
- Da. I se spune aşa fiindcă are grijă de copaci.
- ...
- Hai să ne jucăm "ce forme au norii"!

Tatăl îşi ia băiatul de mână şi se duc la plimbare. Călin ridică ochii spre cer şi spune entuziasmat:
- Hmm... Norul ăla are formă de piure pe farfurie!

Cerul era de un albastru impecabil.