10 septembrie 2009

Trebuia să-mi cer scuze

În dimineaţa asta, în timp ce mă strecuram cu bicicleta printre maşini la un stop, am atins din greşeală oglinda unuia cu geanta. Am trecut liniştită mai departe. Şoferul a început sa claxoneze. Nu m-am întors. A deschis geamul şi a început să urle nervos la mine "Făăăă biciclistooooo!". Nu m-am întors, n-am răspus. Într-un final a început să mă înjure. Am prins viteză şi am mers mai departe.

Acum mă simt ciudat. Trebuia să-i cer scuze. Poate n-ar fi urlat la mine. Dar n-am făcut cine ştie ce... Doar i-am atins putin oglinda. Dar era oglinda lui. Dacă aş fi fost şofer m-aş fi supărat la fel de tare?

Ca să-mi treacă supărarea ascult o melodie frumoasă. HA!

Beirut - Transatlantique
Asculta mai multe audio Muzica

2 comentarii:

george spunea...

in locu lui ma dadeam jos si te flocaiam bine :))...

o Alice spunea...

Vai de ce surpriza! Afla de la mine George: cu flocaiala nu rezolvi nimic! :))