Pe şoseaua Ştefan cel Mare locuieşte o pisicuţă foarte energică. Pe timp de toamnă aleargă frunzele uscate bătute de vânt de pe trotuar. Când vine iarna, pisicuţa ţopăie şi prinde fulgii de zăpadă înainte ca ei să ajungă pe asfalt. Se bucură şi parcă nu mai simte frigul aşa de rău.
Tocmai atunci când simte că nu mai are după ce alerga, primăvara îi aduce în dar fluturi, gâze, musculiţe, puf de plop şi oameni fericiţi care îşi fac timp să o mângîie. Vara, când se lasă seara şi e mai răcoare, prinde tânţarii şi lighioanele ce-i supără pe oameni.
Tocmai atunci când simte că nu mai are după ce alerga, primăvara îi aduce în dar fluturi, gâze, musculiţe, puf de plop şi oameni fericiţi care îşi fac timp să o mângîie. Vara, când se lasă seara şi e mai răcoare, prinde tânţarii şi lighioanele ce-i supără pe oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu