31 octombrie 2009

Taximetristul potrivit

Azi noapte, pe la 2, m-am urcat într-un taxi. Eram foarte obosită. Cu ochii întredeschişi şi zgribulită de frig i-am spus taximetristului să mă ducă acasă. În toată oboseala mea, eram îngrijorată de trei chestii: să nu meargă cu viteză, să nu adorm până la destinaţie şi să nu coste mai mult de 10 lei.

Aşadar, am pornit la drum. După ce i-am explicat unde trebuie să ajungem, taximetristul mi-a spus, cu părere de rău, că nu poate merge cu viteză pentru că tocmai şi-a luat o cafea pe care nu ar vrea să o verse... Perfect. O grijă era ca şi dusă. L-am asigurat că nu e niciun fel de problemă.

Era atât de cald şi de bine, ochii mi se închideau, capul îmi pica şi tot tresăream. Încercam să rezist, mă luptam cu somnul, când taximetrisul mă îmtreabă dacă poate să fumeze o tigară. I-am zis că poate. A deschis geamul ca să iasă fumul, iar pe mine m-a lovit un vânt rece care m-a trezit instantaneu. M-am ghemuit cât am putut, mi-am băgat nasul în eşarfă şi aia a fost.

După ce a terminat ţigara, a început să se încălzească din nou în maşină. Nici bine nu m-a luat somnul, că a început să-mi explice de ce se face curent în spate când se deschide gemul în faţă. Îmi zicea ceva de o presiune, şi de o chestie pe care o avea înainte la geamul din faţă. Eu "da" întruna, el expica de mama focului până am ajuns acasă. Cursa a costat 8 lei si ceva. I-am dat cei 10 lei, i-am mulţumit şi gata.

A fost momentul potrivit, taximetristul potrivit, viteza potrivită şi distanta potrivită.

Niciun comentariu: