23 noiembrie 2009

Mă comport ca un "pubertin"

Câteodată mă enervez atât de tare încât nu mai pot. Nu-mi place cum mestecă, nu-mi place cum respiră, cum mă sufocă şi cum îmi pun tot felul de întrebări. Nu-mi place că nu mă lasă în pace! Nu pot să mănanc şi înghit cu noduri. Până la urmă las baltă mâncarea. Mă duc în cameră, trântesc uşa după mine şi mă mâzgălesc cu gânduri încruntate. Îi dau cu "nu mai suport", cu "m-am săturat", cu "nimeni nu ţine cont de ce spun" şi cu "las' că văd ei". Trântesc vreo două trei chestii de prin jur ca să mă fac auzită în toată casa. Asta pentru că, mi se pare mie, că nimeni nu vede cât pot fi de supărată.

Fac o baie caldă, pun nişte muzică, strâng hainele de prin cameră şi aşez lucrurile la loc pentru mai mult loc. Mă trezesc fredonând cu fruntea descreţită. E mai bine acum. Ei nu au nicio vină. Nervii cresc odată cu dezordinea din zilele astea agitate. Le-aş cere scuze dar se culcă devreme. Sigur nu e ultima oară când se întâmpla asta.

Mi-e ruşine.

3 comentarii:

alex spunea...

fa-le un mic cadou! de mancare, de baut, de purtat, orice le place. conteaza :)

Alice Mihalache spunea...

:) Ha! Chiar asa... Mersi de sfat.

Anonim spunea...

Stai linistita..si eu sunt ca tine..:)suri