12 decembrie 2009

La Hala Obor

M-a trimis tata la Hala Obor ca să cumpăr câţiva peşti proaspeţi. M-am dus. Nu mai intrasem acolo de ani de zile. Era o aglomeraţie de nedescris. Nu puteai să-ţi dai seama care vinde şi care cumpără. Puţea a carne crudă, a zeamă de murături, a mucegai, a telemea şi a mizerie. Într-un colţ o babă ţipa de mama focului că vinde chiloţi mari şi mici.

În drumul meu spre taraba cu caras, mi s-au oferit instalaţii de pom, legături de leuştean, creme, ţigări, beteală, chiloţi şi sutiene, buchete de flori şi pungi de mandarine. Peste tot erau tarabe cu maţe pentru cârnaţi. Unii aveau câteva exemplare umflate ca să se vadă cât de gros, subţire, rezistent sau îndesat va fi cârnatul de Crăciun.

Până la urmă am ajuns la zona tarabelor cu peşte, unde mirosea a peşte şi atât. Am luat patru caraşi durdulii. Pe cartonul cu preţ scria că sunt proaspăt scoşi din Dunăre.

Când am ieşit din hală am dat de piaţă. La una dintre tarabe duduia o muzică populară care te îndemna la băută. La doi metri distanţă, două fete care vindeau şosete groase de iarnă ţopăiau pe ritmul muzicii, poate poate s-or mai încălzi şi ele. Era într-adevăr foarte frig. Peştii din pungă au dârdâit tot drumul.

Tata e foarte mândru de mine. Mi-a spus că sunt frumoşi, mari, vii şi la un preţ bun. Sunt o supercumpărătoare de peşti!

Niciun comentariu: