15 decembrie 2009

Ninge!

Ce bine ar fi să am în loc de nas un buton pe care să-l apăs când mi se face poftă de aventură. Să mă teleportez (aşa ca ăia din reclamele de la balsam de rufe) într-o încăpere cu trei pereţi şi unul lipsă. Odată teleportată, totul va merge strună. Voi sări în sus de bucurie, voi face câteva piruete până voi ameţi şi voi pica în fund.

Pereţii îmi vor oferi un spectacol nemaipomenit. Îmi vor arăta carul mare şi carul mic, cai verzi, gogoşi glazurate, margarete, boabe de porumb care se transformă în floricele, sute de parapante colorate care zboară pe un cer albastru, băieţi interesanţi, clătite pistruiate care plutesc deasupra tigăii şi lucruri care mă bucură.

Deodată, din locul în care peretele lipseşte, va răsări în loc de soare o portocală imensă care va trimite spre mine raze cu miros de Crăciun. După ce se va plictisi să mă minuneze cu mireasma ei, mă va lăsa s-o mănanc până la ultima înghiţitură.

După toată treaba asta mă voi băga în pat şi voi dormi cu burta în sus. Peste mine va ninge cu fulgi care mă vor lăsa să văd cum aterizează din cer fără ca vreunul să-mi intre în ochi. Şi voi dormi aşa nici mai mult nici mai puţin de opt ore, fără să închid ochii şi fără să uit cum trece timpul. Mă voi uita cum ninge şi mă voi trezi odihnită!


Niciun comentariu: