Simt că mi-e dor de o dimineaţă pe care nu ştiu sigur dacă am trăit-o vreodată. Una în care mă trezesc cu noaptea în cap şi merg până la marginea unei ape. Acolo e răcoare şi aproape întuneric. Mă ghemuiesc şi aştept să se crape de ziuă în timp ce admir ultimele stele de pe cer. Nici bine nu mi se face frig, că soarele răsare dintr-o parte. Nu-mi vine decât să mă scarpin la ochi şi să mă întind cât pot de mult. Mai stau puţin, mă gândesc la cei dragi, ating apa cu degetele de la picioare şi mă duc acasă.
2 comentarii:
cred ca te gandesti la parcul circului..sau vrei sa fii in vama. una din doo
da, se poate. oricum, stiu sigur ca vreau sa ma trezesc dimineata si sa-mi fie bine intricou!
Trimiteți un comentariu