08 februarie 2010

Mi-am dat cuvântul

Sunt atât de supărată încât refuz să mai mănanc mandarine şi portocale. Sunt atât de sătulă încât nu mai vreau să simt miros de scorţişoară. Nu mai vreau vin fiert! Nu mai vreau nimic! Nu mai vreau să vorbesc despre vreme, dar mă întărîtă şi nu mă pot stăpâni!

Azi dimineaţă m-am alăturat armatei de pinguini de pe trotuare şi mi-am văzut de drumuri. Am fost foarte cuminte. Am purtat căciula aia exagerat de groasă. Am încercat să respir numai pe nas. M-am mişcat cât timp am aşteptat tramvaiul. Am încercat să fiu calmă. Am clacat! M-am resemnat. Am alunecat. Mi-am regăsit echilibrul. Am avut răbdare cu bătrâneii de pe trotuar. Am îngheţat şi m-am dezgheţat de cel puţin 4 ori. Mi-am tras nasul din 5 în 5 secunde. Am încercat să mă bucur de zăpadă. Am mâncat două sarmăluţe şi o bucăţică de ardei iute. M-am gândit la lucruri frumoase. Am stors două trei lacrimi. Am fumat două trei ţigări. M-am uitat în gol. Am uitat că e iarnă. Mi-am amintit că e iarnă. Am obosit...

Promit că e ultima dată când mai vorbesc despre cât de mult sufăr din pricina iernii. Promit...

2 comentarii:

Danndelionn spunea...

nu esti singura care infrunta armata frigului:))

day-dreamer spunea...

Poate dacă te alături pinguinilor care o agreează, ţi-ar fi mai uşor... :)
Încă un dram de răbdare. Încă un dram de curaj.