08 iunie 2010

Omleta salvatoare

În ziua în care te trezeşti târziu şi greu e tare greu. Te speli pe fugă, bei apă pe fugă, te încalţi pe fugă, pedalezi pe fugă, apeşi butonul de la lift pe fugă, aştepţi pe fugă, gândeşti pe fugă şi rămâi pe fugă. Râzi necontrolat, oftezi des, mănânci trei căpşuni fără să-ţi doreşti neapărat asta, afli că nu vezi bine nici de la distanta, nici de aproape şi apoi te uiţi în gol. Îţi aminteşti lent, îţi vine greu să să te mişti, să râzi, să îţi revii şi vezi bine că nu e cea mai reuşită zi. În drum spre casă observi că te-ai bronzat cu urmă de ceas. Nu te grăbeşti să te superi pentru că nu-i o mare tragedie.

Acasă, patul arată fix ca dimineaţă. Tu arăţi aproape la fel... Poate doar un pic mai ciufulită. Scoţi din frigider roşia cu cea mai ciudată înfăţişare, o ceapă verde şi prietenoasă, cea mai frumoasă ciupercă din punga cu ciuperci şi două ouă venite de la ţară special pentru zilele în care te trezeşti târziu. Prepari o omleta rotundă şi galbenă ca o lună mândră de plină ce e. Mănânci cântând cu gura plină. Te bucuri. Patul te aşteaptă cât o fi. Nu te mai grăbeşti nicăieri.

Un comentariu:

Dragonfly spunea...

Ce frumos ar fi ca toti oamenii sa vada viata prin ochii tai, cu bune si cu rele.
Sa ia oamenii aminte ca elicele trebuie oprite din cand in cand, macar pentru 30 de sec pentru a vedea ce frumosi suntem si ce viata minunata traim alaturi de oameni la fel de frumosi ca noi.
(stiu ca am abuzat de cuvantul frumos dar..totul e frumos intr-o zi calda de vara cand savurezi omleta cu oua de tara).