Îmi amintesc foarte bine că exact acum un an a fost pentru prima oara când am mâncat nucă de cocos. Am găurit-o cu o şurubelniţă. Am scos prin gaură sucul, l-am băut şi apoi am spart-o cu ciocanul. N-a fost uşor, dar a meritat efortul. Am mâncat cât am putut, iar apoi am băgat-o la frigirer.
De atâta osteneală am adormit. Era foarte cald afară. În casă era întuneric şi răcoare. În timpul ăsta, o pisică neagră a intrat pe geam şi a început să se plimbe din cameră în cameră. A venit, a alungat somnul şi a uşchit-o afară, tot pe geam.
Tot azi, am realizat că de fiecare dată când merg la Braşov cerul e la fel de frumos.
De anul trecut, pe vremea asta, până azi eu nu am mai spart, nu am mai găurit şi nu am mai mâncat deloc nuca de cocos.
De atâta osteneală am adormit. Era foarte cald afară. În casă era întuneric şi răcoare. În timpul ăsta, o pisică neagră a intrat pe geam şi a început să se plimbe din cameră în cameră. A venit, a alungat somnul şi a uşchit-o afară, tot pe geam.
Tot azi, am realizat că de fiecare dată când merg la Braşov cerul e la fel de frumos.
De anul trecut, pe vremea asta, până azi eu nu am mai spart, nu am mai găurit şi nu am mai mâncat deloc nuca de cocos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu