Prin apă

M-am tot bălăcit. Am întotat înainte şi înapoi, am călcat apa, am stat cu burta la soare făcând pluta. Din când în când m-am şi scufundat, dar niciodată prea mult să nu care cumva să mi se facă frig . Ca să nu am prea multe pe cap, îl scoteam la lumină, trageam aer în piept şi începea din nou bălăceala. Dar am obosit.

Acum m-am dat la fund. Stau aici nemişcată. Se aude totul vag şi de departe. Dacă vreau să ştiu ce e cu zgomotele, nu trebuie decat să ciulesc un pic urechile. Dacă vreau să fie linişte, nu trebuie să fac nimic. Mă ţin de nas şi sunt sigură că sunt în siguranţă. E aproape întuneric şi nu văd mare lucru. Dar îmi convine. Mă uit în sus şi abia se vede un purice de soare. Sunt liniştită. Ştiu că atunci când o să rămân fără aer, când o să mi se facă frig sau când o să-mi sune apa-n cap, o să dau din mâini şi din picioare până când soarele se va face din ce în ce mai mare.