Carte fără şcoală

Sunt peste tot. Cu flori în mână, cu haine noi, cu feţele umflate de somn, morocănoşi sau rânjiţi! Mă uit la ei şi mă enervează de nu mai pot. Tot caut motive... Ba că e aglomeraţie în autobuz din cauza lor, ba că sunt needucaţi, ba că au telefoane scumpe, ba că n-au nicio grijă. Dimineaţă. mă gândeam că e 13 septembrie şi că vor avea cu toţii ghinion. Îmi spuneam: "Ce bine că nu mai sunt la şcoală să am parte şi eu de ghinion!". Anul ăsta, toţi şcolarii superstiţioşi vor rămâne repetenţi!

Găsesc o sumedenie de motive pentru care mă pot enerva şi pentru care le doresc răul. Dar defapt mă oftic. Sunt atât de ofticată încât aş merita ca toţi şcolarii să se stângă cerc în jurul meu şi să-mi cânte "Oftica, boală grea, suferă Alice de ea!". Pentru că, da, Alice suferă în cel mai crunt mod. Suferă că nu-şi mai cumpără rechizite, suferă că nu mai are penar, că nu-i mai tremură stomacul de emoţii în dimineaţa primei zile de şcoală şi că nu a avut vacanţă de trei luni până azi.

O să mă duc să-mi cumpăr un caiet nou nouţ şi voi scrie pe prima lui pagină, atenţ, frumos şi citeţ:

Mihalache Alice
Caiet de prim an fără şcoală