18 octombrie 2010

Norocul meu chior

Sunt norocoasă azi. Îmi curge nasul, strănut, îmi lăcrimează ochii, respir greu şi atrag atenţia. Am un noroc chior! Nici el nu ştie cum de a ajuns la mine tocmai azi. E atât de chior, încât în loc să-mi arunce din cer monede aurii, pietre preţioase, bezele sau tarte cu struguri, îmi trânteşte din cer o ploaie şi o nucă. O ploaie pe care o vede o lume întreagă si o nucă întreagă pe care o vede Alice (tot întreagă şi ea). Norocul a făcut ca nuca să aterizeze, pe la orele 08:45, fix în faţa mea. Norocul ei a făcut ca impactul cu asfaltul să nu-i crape coaja. Fie că a fost un nuc, fie că a fost un nemilos care-şi abandonează nucile nedorite aruncându-le de la balcon, eu am luat în considerare norocul meu. M-am aplecat, am prins nuca şi am băgat-o în buzunar. Acolo e şi acum. O să-i găsesc un loc numai bun pentru ea. Plănuiesc s-o mănanc într-o zi în care n-am să mai pot de tristeţe şi supărare.

Cum în legătură cu nuca am stabilit un plan, o să încerc să rezolv şi problema ploii. Există o soluţie! Pentru ca ploaia să devină un motiv de visat cu ochii deschişi, trebuie mirosită, ascultată şi combinată cu melodia asta:


Dă-l jos de aici că toamna-i lungă.

4 comentarii:

culegator de vise spunea...

Sunt sigur ca de vei papa nuca, supararea si tristetea de dinainte ti se vor risipi :-P

Alice Mihalache spunea...

Da, eu îi doresc viaţă veşnică. :D

imperfectoo spunea...

tare norocoasa esti..
nuca s-a intins pe caldaram, in loc sa se opreasca in avantu-i, pe cositele tale...
astfel, ai fi largit paleta afectiunilor, cu un cucui de toata frumusetea

ps: nuca nu e ca vinul! (ask me why)

Alice Mihalache spunea...

M-am gândit şi la posibilitatea asta. Aveam umbrela deschisă, aşa că eram ferită de necazuri.

ps: De ce nu e nuca precum vinul?