20 octombrie 2010

Un nou tip de motan

M-am obişnuit cu motanul. Şi motanul s-a obişnuit cu mine. Fiecare cu tabieturile lui. Când unul se uită pe fereastră, altul visează. Când unul mănâncă, altul se spală în mijlocul bucătăriei. Când unul tastează, altul se plictiseşte si face ca tractoraşul în poala celuilalt. Nu-l cunosc de prea mult timp, dar sunt ferm convinsă că, în ăştia trei ani, s-a întâmplat odată să înghită un porumbel cu totul pentru că, atunci când nu mai poate de relaxat ce e, spune un "Pfruuu" pe care numai porumbeii îl pot rosti. Una peste alta, azinoapte a făcut un giumbuşluc şi a împrăştiat în toată bucătăria toţi covrigii dintr-o pungă. Dimineaţă aşa ne aştepta, înconjurat de covrigi. Mi-ar fi plăcut să i se prindă de coada câţiva, să mă pot lăuda şi eu că la mine acasă sunt motanii cu covrigi in coadă.

De mâncat ar mânca mereu. Cum termină ce are în farfurie, miaună şi cere iar. La început a fost cum a fost, dar acum nu mă mai impresionează. Pofta şi foamea lui sunt atât de mari, încât nu se mai pot numi poftă şi foame. O să mă gândesc bine şi o să inventez doi termeni noi pentru acest nou tip de motan. Mi s-a propus să-l duc la un restaurant "Eat-all-you-can". Poate de ziua lui.

3 comentarii:

Ioana B. spunea...

Eu nu prea sunt o "cat person", dar acasa, la locul de bastina, am o miaunica care mi-e foarte draga si mereu am avut impresia ca ea e mai cu mot decat celelalt surate ale ei si ca de asta m-a cucerit. Tocmai ai trezit dorul in mine. Asa as vrea sa fie acum la mine in poala si "sa faca ca tractorasul ;))"

Alice Mihalache spunea...

Nici eu nu sunt. Motanul ăsta a ajuns la mine acasă fără să-mi doresc neapărat. Mi-e imposibil să nu-l plac. Am impresia că o face dinadins! Mă obligă şi îi iese. :)) Cât despre poală, mai bine una cu pisică decât una fără. Sunt convinsă că şi al tău e un miaunel unic! :)

şerban spunea...

motanul lui hemingway:)