05 noiembrie 2010

Despre lumină

Când credeam că nu mai e rost de sclipici, a iesit sorele. Bate în toate cele fără să facă pic de zgomot. Acum sclipesc bălţile, geamurile de la balcoane, ceasurile de mână şi nasurile căţeilor. E o lumină bătrână care stră-străluceşte ca o străbunică plină de poveşti despre drumuri luminate de licurici, case cu ochi în loc de geamuri şi gură în loc de uşă, despre greieri fără vioară dar cu tobe şi despre leneşi vitezomani. E un soare optimist cu toate că ştie cum stă treaba defapt. Râde chiar dacă are dinţi despre care lumea nu vorbeste niciodată de bine. Vreau să fiu şi eu ca el.

2 comentarii:

şerban spunea...

ce fruumos

uite ceva asa:D

http://www.youtube.com/watch?v=4UEVyIyibD8

Alice Mihalache spunea...

Merge cu primăvara asta din plină toamnă! Pam pam pam! :D