15 decembrie 2010

Burtoiul fericit

Îmi plac instalaţiile puse la ferestre sau în vitrine pentru că lumineză de două ori mai mult. Din atâtea beculeţe se fac de două ori mai multe beculeţe. Îmi place să beau vin fiert pentru că miroase bine şi pentru că mă moleşeşte. Dacă beau vin fiert şi devin moleşită, îmi place şi mai mult să mă uit la instalţiile de la ferestre sau vitrine, pentru că-mi pierd privirea şi le văd în ceaţă. Devine totul ca o poză fără focalizre, aşa cum se poartă acum.

Nu-mi place pentru că-mi trăiesc sfârşitul de an cu impresia că un brontozaur urâcios care se hrăneşte cu timp liber mi-a mâncat din zilele de concediu. Mi-ar plăcea să mă dau de trei ori peste cap, să mă transform în timp liber şi să mă mănance şi pe mine. Foarte bucuroasă aş fi să trăiesc acolo în burtoiul lui imens. Acolo timpul se numeşte concediu infinit şi nu se cronometreză, pentru că toată lumea are ceva mai bun de făcut decât să numere până la infinit. O burtă cu cer, parc de distracţii, lacuri, muzică, popcorn, plimbări pe înserat, dans. O burtă fără scaune de birou, bonuri de masă, monitoare, feţe plictisite si pauze de masă. Ce s-o mai tot lungesc... O burtă perfectă.

Aceasta este postarea numărul 100 de anul ăsta. N-am aşteptat-o cu nerăbdare.

Niciun comentariu: