03 decembrie 2010

Marele of

Într-una din zilele astea cu ploaie şi gheaţă, eram în autobuz şi am văzut pe geam un tată care ţinea de mână un băieţel mare cât jumătate de picior de tată. Băieţelul avea la gât un fular galben cu dungi colorate. Vântul a suflat dint-o parte, iar fularul a căzut în spatele lor. Nici unul nu a observat. Au mers la fel de liniştiţi în continuare, iar micul fular a rămas acolo pe jos. Am sărit ca arsă de pe scaun, am vrut să le fac semn, să nu-l părăsească, dar eram atât de neputincioasă. M-am simtit ca atunci când eram mică şi mă uitam la teatru de păpuşi. O sală plină de copii strigau Scufiţei că lupul o s-o mănânce, iar Scufiţa se făcea că nu aude.

7 comentarii:

Anonim spunea...

:) Asa o sa-si aminteasca mereu de fularul lui cel galben!

Alice Mihalache spunea...

Da, asta-i partea bună a tragediei. :D

DoarEu spunea...

minunat moment ai surprins...

baietii astia sunt "visatori" de mici..:)

Sebastian spunea...

now that's just toooooo sad. Cel mai trist lucru mi se pare sa vad cum un copil pierde ceva. Daca vad un copil cum scapa o inghetata sau ceva de genu' is moooort

Alice Mihalache spunea...

Da, copiii de ataşează foarte repede de lucrurile mici. Cand termină de mâncat îngheţata se întristează că a dispărut. :))

Raluca Sidon spunea...

cred ca mamica ar fi observat, cu ochiul de la spate

Alice Mihalache spunea...

Bag mâna în foc pentru asta! :))