08 iulie 2011

N-am cuvinte

Când călătorec cu fereastra după mine, n-am timp de vorbă. Nu sunt plecată nicăieri, dar mă simt ca şi cum locurile ar călători pentru mine prin faţa geamului meu. Nu stau, doar că nu mai am ce să spun.

3 comentarii:

ana pauper spunea...

fereastra de jos cu furtună o văd și eu :)

verde ursuz spunea...

foarte frumos! :)

a dreamer. spunea...

me likes the sets very much!