05 octombrie 2011

Casa mea

Casa mea e atât de întunecată încât plantele trăiesc cu greu chiar şi la pervazul geamului. Casa mea e atât de întunecată încât de fiecare dată când mă trezesc am impresia că e înnorat. Casa mea e atât de întunecată încât pozele se fac doar cu bliţ. Casa mea e atât de întunecată încât se pot adăposti în ea toţi monştrii făuritori de coşmaruri, fără se se pitească pe sub paturi sau prin dulapuri. Casa mea e atât de întunecată încât fiecare deget de picior care a trecut prin ea s-a lovit de un colţ de mobilă. Casa mea e atât de întunecată pentru că soarele ajunge în ea doar dacă se uită în oglinda vecinului de vis a vis. În casa mea se consumă multă lumină. Casa mea e atât de întunecată încât primăvara nu se poate trăi în ea pentru că-ţi taie orice pornire fericită. Vara, în casa mea pot face clătite fără probleme. Vara se poate sta degajat, fără dureri de oase, brobonele de transpiraţie pe nas sau aer rece fals. Casa mea e atât de întunecată încât mi-e drag să stau în ea numai noaptea.

8 comentarii:

Raluca spunea...

Si casa mea e la fel! Si o urasc. Si pot sa adaug ca e atat de intunecata incat nu e aer in ea.

Alice Mihalache spunea...

Of, trebuie să fugim în case cu ferestre mari si lustruite!

BuburuzaBia spunea...

esti aceeasi Alice cu cea de pe clopotel? :)

Alice Mihalache spunea...

Dap. :) Aceeasi!

Livia Coloji spunea...

Eu cred ca locuiesc la tine acasa :))

Alice Mihalache spunea...

Poate ne întâlnim într-o zi. :))

Livia Coloji spunea...

Ihi, cand deschizi usa la frigider, sa te uiti la cel mai apropiat scaun - voi fi acolo, mancand un sandvici in liniste. Altfel nu, ca-i prea intuneric! ^^

Alice Mihalache spunea...

Ahahaha! Ok! Ne vedem acolo! :))