11 aprilie 2012

Destăinuirea de duminică

Stătea tata la masa din bucătărie cu o hârtie în faţă. Tot scria pe foi nume de copii. Trebuia să arate frumos scris, să sune armonios cu numele familiei şi, mai ales, să nu se termine în "a". Mare jucător de Ţomapan, avusese revelaţia în timpul unui joc, cu ceva timp în urmă, că toate numele de fete se sfârşesc în aceeaşi literă. Până la urmă m-a numit.
După ce m-a văzut la spital a mers acasă şi a băut de fericire. A adormit cu geamul deschis şi a răcit.

5 comentarii:

Bibby Ellen spunea...

Oare e corect că văd ironie în orice postare de-a ta?

Alice Mihalache spunea...

Ah, nu e ironie. E exact ce mi-a povestit tata duminică. Era sincer, nu i se părea nimic special în ce povesteşte. M-a amuzat. :)
Ironie la adresa cui?

BuburuzaBia spunea...

Tie ti-au pus A-ul de sfarsit la inceput. :))

Alice Mihalache spunea...

:)) Exact!

Bijuterii spunea...

A fost un moment important, iar intamplarea i-a ramas in minte. Important e ca ti-a ales un nume frumos si international, pe deasupra.