Aseară, după un an jumate în care am stat cu o gaură la sub braţul unei bluze, m-am hotărât să cos. Mi-a luat 5 minute să rezolv problema. Am reuşit să bag din prima aţa în ac, fără să am ochelarii pe nas. În timpul ăsta am fredonat, cu vocea mea de prinţesă de apartament, melodii de tot felul. Mă simţeam ca o Albă ca Zăpada care cârpeşte hainuţele celor şapte pitici mici şi harnici. Aş fi cusut totul în jurul meu până s-ar fi termint toată aţa de pe papiotă. A fost un moment deosebit.
Acum port bluza cu mândrie. Abia aştept să merg la un concert şi să aplaud cu braţele în aer.
Acum port bluza cu mândrie. Abia aştept să merg la un concert şi să aplaud cu braţele în aer.
