Acum o săptămână a început numărătoarea inversă până la concertul Madonnei. Chiar dacă nu mi-am dorit asta, zi de zi am fost la curent cu tot ce ţine de regină, de pretenţiile ei, de camera în care va sta, de câtă yoga face, de cât de mare va fi scena şi de nerăbdarea miilor de români care şi-au cumpărat bilete. Străzile au fost închise, autobuzele, tramvaiele şi metroul au circulat până dimineaţă, emoţiile au fost mari, iar într-un final concertul a început.Când credeam că totul s-a terminat, că Madonna ne-a încântat şi a plecat din România, din discuţiile şi din ştirile noastre, au început nemulţumirile. Cu toţii ştim că Madonna nu are voce, dar cu toate astea lumea care a fost la concert e supărată că regina nu are voce. Cu toţii ştim că parcul Izvor nu are iarba pe care ne-o dorim, dar oamenii sunt supăraţi că a fost praf la concertul Madonnei. La fiecare concert e coadă la cumpărat băutură şi mâncare, dar petrecăreţii sunt nervoşi că au avut gâtul uscat cât timp au privit-o pe divă. Cei care au avut răbdare să stea la coadă şi au apucat să înfulece câte ceva s-au plâns că s-au sticat la burtă. Unii au plecat, alţii au rămas. Unii sunt supăraţi pe Madonna, alţii pe organizatori. Pe mine mă enervează de mor toată treaba asta şi sunt sigură că mai am de aşteptat ceva timp până când Madonna nu va mai fi peste tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu