Azi nu a fost ok. Azi m-am plictisit şi i-am dat dreptate Claudiei când a zis că am ajuns să ne trezim încercând să găsim un motiv pentru a ne ridica din pat. De cele mai multe ori nu-l găsim... Dar tot ne mutăm din pat în baie, din baie în bucătărie, din bucătărie pe hol, de pe hol afară, de afară la muncă, de la muncă acasă. E o treabă destul de pesimistă, iar într-o zi mai bună o să citesc asta şi o să spun "Ce căcat vorbesc eu aici?! Viaţa e frumoasă!". Da e frumoasă dar nu azi. Am găsit motive să mă enervez, m-am legat de tot felul de prostioare numai ca să fiu stresată, mi-am adus aminte că n-am bani şi timp să citesc, am mâncat de la Mc şi am realizat că nu mai sunt în stare să mă uit la un film pentru că adorm înainte să se termine.
Spre seară s-a întâmplat ceva frumos. Mi-am dat seama că sunt fericită fiindcă am cui să-i spun "Să-mi dai un semn când ajungi acasă".
Spre seară s-a întâmplat ceva frumos. Mi-am dat seama că sunt fericită fiindcă am cui să-i spun "Să-mi dai un semn când ajungi acasă".
Un comentariu:
Viata e frumoasa si cand e urata. Gata, ne-am gasit motivul pentru care ne trezim dimineata: mergem la munca sa facem bani (nu multi) pentru ca sa-i cheltuim pe micile lucruri care ne fac fericiti chiar si pentru cateva minute (cum ar fi MEC sau KFC :P). Bine, fie, ne trezim si traim sub aer conditionat pentru ca spre seara sa ne fie dor si sa avem cui spune te iubesc si noapte buna.
Who am I kidding? I hate work :))
Trimiteți un comentariu