Drumul de la muncă până acasă a fost lung şi greu. Cu o umbrelă ruptă m-am deplasat până în staţie la 36. Vântul bătea, ploaia cădea, ăia claxonau, ceilalţi fugeau, iar unul vomita lângă mine. Pentru o fracţiune de secundă am avut instinctul să-mi pară rău pentru răul ce l-a năpădit... Dar m-am răzgândit. Era beat. Imediat după ce şi-a descărcat stomacul aşteptând tramvaiul, s-a mai clătinat un pic cu privirea pierdută şi a inceput să-şi bombâne discursul.
In tramvai mult zgomot. Miros de ceapă, transpiraţie, brânză, alcool, naftalină şi tutun. La prima urma să cobor aşa că... am coborât la prima. N-am apucat să fac un pas, că o "doamnă deosebit de prezentabilă" nu a mai suportat cantitatea de salivă pe care o avea în gură şi a scuipat-o grabită lângă piciorul meu. Dar piciorul meu şi-a vazut de drumul spre casă.
Nu mai era mult până la destinaţie. Dintr-un tufiş a ieşit un şobolan care mi-a tăiat calea târând în urma lui o coadă groasă cât o sfoară. Făceam slalom printre rahaţii de câine de pe trotuar şi mă întrebam ce va da peste mine? Norocul sau ghinionul? Mai era puţin până acasă, dar până la urmă am răzbit.
In tramvai mult zgomot. Miros de ceapă, transpiraţie, brânză, alcool, naftalină şi tutun. La prima urma să cobor aşa că... am coborât la prima. N-am apucat să fac un pas, că o "doamnă deosebit de prezentabilă" nu a mai suportat cantitatea de salivă pe care o avea în gură şi a scuipat-o grabită lângă piciorul meu. Dar piciorul meu şi-a vazut de drumul spre casă.
Nu mai era mult până la destinaţie. Dintr-un tufiş a ieşit un şobolan care mi-a tăiat calea târând în urma lui o coadă groasă cât o sfoară. Făceam slalom printre rahaţii de câine de pe trotuar şi mă întrebam ce va da peste mine? Norocul sau ghinionul? Mai era puţin până acasă, dar până la urmă am răzbit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu