03 octombrie 2009

Pic, poc, cranţ

E răcoare.

A plouat.

Am început să-mi înfăşor eşarfe colorate după gât.

M-am şi plimbat puţin. Am fost prin Herăstrău. Am dat şuturi castanelor şi am călcat pe căciulieţele ghindelor până au făcut cranţ. Am întâlnit câteva veveriţe şi doi trei oameni.

Spre seară am băut ceai şi am jucat şah. În aproximativ cinci minute am pierdut caii şi regina. Abia după ce mi-am dat seama că sunt ameninţată am început să gândesc... Dar am rămas şi fără rege.

La metrou o fetiţă se distra de minune pe seama nasului mare pe care tatăl ei îl avea pe faţă. Râdea cu o poftă încât am râs şi eu.

În drum spre casă am discutat despre găini şi cocoşi. Cotcodat, cucurigu, cucurigu, cotcodac.

Pe 30 noiembrie o s-o văd pe Miru, iar pe 1 decembrie e foarte posibil să-i gătesc o ciorbă românească. Pe lângă "para bailar la bamba" o să-i cânt şi "noi suntem români".

Viaţa e frumoasă.


3 comentarii:

Unknown spunea...

Foarte frumos, cam racoare dar se pare ca a fost o zi frumoasa chiar daca a plouat :)

Beti spunea...

Viata e super frumoasa!
Mai ales cand incepe toamna si cand ploaia iti aduce linsite :)

o Alice spunea...

:)