Unu, doi! Unu, doi!

Am observat că oamenii merg ca nişte pinguini atunci când e aglomeraţie şi se strecoare în acelaşi loc printr-un spaţiu strâmt. Se leagănă dintr-o parte în alta şi înaintează cu paşi mărunţi. Par nerăbdători, nu au stare, se uită în stânga şi în dreapta, iar atunci cînd nu mai pot înainta tot nu se opresc din legănat. Fac asta când se urcă în liftul de la serviciu, când folosesc scările rulante de la metrou, când intră la teatru sau la concert, sau când urcă într-un autobuz aglomerat. Se grăbesc pe loc. Se agită şi se comportă ca şi cum nu s-ar agita. Vor să pară foarte relaxati şi răbdători, dar în jurul lor pluteşte tensiunea înghesuielii. Se leagănă entuziasmaţi şi stau pregătiţi pentru urmatorul mini-pas.

Îmi place să-i privesc de la distranţă. Sunt oarecum amuzanţi. Pinguinii însă, sunt mult mai naturali.