Nu mă mişca. Nu mă pune să privesc înapoi sau înainte. Nu mă lua de mână. Nu mă împinge de la spate. Lasă-mă aici. Nu e nici bine, nici rău. E aşa cum a ajuns să fie. Timpul nu mă mai grăbeşte. Ticăitul ceasului mă adoarme. Vreau să dorm până mă umflu. Vreau să visez până nu mai ştiu dacă am visat sau nu. Gâdul e ca zmeul şi zboară după cum îl bate vântul. Îl vreau sus. Îl vreau aproape de păsări, de nori, de cer. Îl vreau zburând acolo unde începe marea. Un gând cald într-o dimineaţă de vară.
Nu îmi spune să vorbesc. Nu mă întreba de vreme, de planuri sau de stare. Chiar dacă o să spun ceva, n-o să spun nimic. O să stau aşa şi o să simulez că nu aştept nimic. O să ignor grijile. O să pun mâna la ochi când văd că treaba nu merge aşa cum vreau. O să mă întorc cu fundul în sus când nu vreau să privesc lucrurile aşa cum sunt. O să ţopăi când mi-e frică. O să cânt tare când n-am chef şi o să dansez când o să mă simt mişcată de vreo întâmplare.
Aşa o să fac până o să uit de ce am hotărât să fac aşa.
Nu îmi spune să vorbesc. Nu mă întreba de vreme, de planuri sau de stare. Chiar dacă o să spun ceva, n-o să spun nimic. O să stau aşa şi o să simulez că nu aştept nimic. O să ignor grijile. O să pun mâna la ochi când văd că treaba nu merge aşa cum vreau. O să mă întorc cu fundul în sus când nu vreau să privesc lucrurile aşa cum sunt. O să ţopăi când mi-e frică. O să cânt tare când n-am chef şi o să dansez când o să mă simt mişcată de vreo întâmplare.
Aşa o să fac până o să uit de ce am hotărât să fac aşa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu