Scărpinici

Ţânţarii ştrengarii mi-au facut-o de data asta! M-au atacat în timp ce dormeam, m-au ciupit în timp ce vorbeam, m-au muşcat prin parcuri şi mi-au oferit pe tavă cele mai savuroase mâncărimi.

Eu nu-i pot ciupi. Nu vreau să le fac rău, dar mă pierd cu firea şi de disperare mai prind câte unul în pumn. Încerc să-i ameţesc cu pastile, dar sunt antrenaţi pentru orice fel de atac. Când vreau să dorm, mă bâzâie. Când aţipesc mă pişcă. De supărare şi de somn, îmi iau perna de sub cap şi arunc cu ea de pe pereţi până pe tavan. E o nebunie curată. Îmi aşez apoi capul pe armă şi încerc să dorm! Reuşesc. Îmi pare rău...

Mă scarpin, mă scarpin, mă scarpin. De părere de rău, de supărare, de gustoasă ce sunt pentru ţânţarii ăştia, mă scarpin!