17 ianuarie 2011

De data asta e după mine

Când eram la grădiniţă am primit unul dintre cele mai importante roluri de la sfarşit de iarnă şi de la început de viaţă. Mi s-a dat rolul de Primăvară. Aveam o rochiţă verde, flori în cap şi rânjeam emoţionată în faţa părinţilor. Pe lângă mine erau câţiva copii ghiocei, un băiat roşcat şi creţ pe post de Soare tăcut (toată serbarea nu a făcut altceva decât să mă ţină de mână) şi mândra Iarnă îmbrăcată într-o rochie de 1000 de ori mai frumoasă decât a mea.

Nu încape îndoială, eu eram cel mai important personaj pentru că pe mine mă aştepta o lume întregă. Eu eram Primăvara ştirbă şi slăbănoagă, care trebuia să convingă frumoasa Iarnă că e timpul să ne mai scutească de atâţia fulgi. Nu mai ţin minte exact cum au decurs lucrurile. Ştiu doar că eu eram bună şi răbdătoare. Rugam frumos, explicam, veneam cu tot felul de argumente şi îmi mişcam mâinile de Primăvară într-un fel foarte stupid. Părinţii zâmbeau din complezenţă. Iarna era insitentă şi rece. Am convins-o cu greu şi până la urmă, ca în fiecare an, a plecat.

Eu de fapt voiam să spun că ce se întâmplă acum afară este o minciună gogonată. E un fel de simulare pentru bazaconiile din stomac şi pentru gândurile frumoase. Nu e vreme de aşa ceva acum. Iarna pleacă atunci când o gonesc eu. Nu i-am spus să plece.

9 comentarii:

Anonim spunea...

De fapt, e de fapt, nu defapt.

Alice Mihalache spunea...

Acum e de fapt.

Un trup spunea...

Ai dreptate, ceea ce se intampla e doar o simulare a primaverii, iarna isi va relua rolul curand.

Liz spunea...

Te rog frumos sa-i spui sa plece... si sa-ti imbraci mai repede rochita! Am zis.

Alice Mihalache spunea...

Să nu fie cu supărare, dar NU! :))

metafizicx spunea...

nu ti s-a dat rolul de al 5lea anotimp? cel de femeie?

Alice Mihalache spunea...

Nu, nu ies din tipar.

liviu spunea...

si uiteee caaaa ai avut dreptate!!!

Alice Mihalache spunea...

Ah, ce-mi place să spun: "V-am zis eu!" :))