31 ianuarie 2011

Foarte probabil lumea e a mea

Iarna asta am parte de două buzunare mari şi late. De când sunt ale mele, am impresia că mai am încă o casă de care trebuie să duc grijă. Cel puţin o dată pe săptămână fac ordine, arunc, sortez şi descopăr lucruri rătăcite. Pe lângă mâini, îndes în ele tot ce-mi trebuie şi ce nu-mi trebuie. În ultima vreme m-am gândit mult la ce-mi doresc de la viaţă, dar nu am rezolvat mare lucru. Simt doar că sunt tot timpul pe punctul de a da lumea peste cap de bucurii, plăceri şi voie bună.

Pentru asta am nevoie de un trompetist şi un toboşar care să mă introducă în discuţii, încăperi sau situaţii. I-aş putea ţine în cele două buzunare, iar de fiecare dată când e nevoie: "Ta ta ta! Bum bum bum! Ta bum ta ta bum! Ea este Alice! Fiţi pregătiţi! În orice clipă ar putea exploda în mii şii mii de super idei! În orice moment e posibil să-şi ia zborul! Fiţi cu ochii pe ea pentru că nici nu ştiţi când bate din palme şi întoarce lumea cu susul în jos. Bum bum ta bum ta ta! Nu rata singura ocazie în care ai putea fi cu picioarele-n nori."

Nu m-ar deranja deloc dacă s-ar întâmpla o asemenea reuşită înainte să fac rost de trubadurii de buzunar.

Niciun comentariu: