N-aş vrea să fiu zână, dar dacă ar fi să fie...

Dacă ar fi să fiu o zână, mi-ar plăcea ca bagheta mea să fie făcută din făină neagră, seminţe de in şi de floarea soarelui şi mai ales, să fie proaspăt scoasă din cuptor. Probabil toate celelalte zâne s-ar prăpădi de râs când m-ar vedea, dar eu voi şti că bagheta mea e magică şi nimic n-ar mai conta. Oricâte sandişuri aş face din ea, nu s-ar termina! Oricât m-aş plimba cu ea prin frig, nu s-ar răci niciodată, iar timpul poate să treacă mult şi bine, pentru că bagheta mea va fi veşnic proaspătă.

Dacă aş învârti o dată cu bagheta prin aer, o parte din ea s-ar transforma într-un sandviş cu unt, somon afumat, şase picături de lămâie şi o felie de ardei capia. Când aş învârti de două ori cu ea prin aer, o altă parte din ea ar căpăta forma unui sandvish cu brânză fabuloasă, roşii mititele şi o felie subţirică de pastramă de pui. Când aş învârti de trei ori, situaţia ar ieşi de sub control, iar lumea pofticioasă, care nu şi-a luat micul dejun, s-ar trezi cu sandvişul preferat în mână. Mai mult decât atât, norii se vor aşeza pe cer în formă de "Poftă bună", lângă fiecare pofticios va apărea din senin o bancă, iar lângă bancă un copac cu frunze mari şi verzi, iar în copac nişte vrăbiuţe incredibil de pricepute în ale muzicii.