Mustaţa este importanţă pentru mine. Nu pentru că n-o pot avea niciodată, pentru că e la modă sau pentru că uneori zâmbesc pe sub mustăţi imaginare, ci pentru că mi-a fost dat să văd, aproape zilnic, o super mustaţă! Tatăl meu este o mustaţă, iar pentru că eu am crezut întotdeauna asta, în puţinele dăţi când tata rămânea fără mustaţă îi spuneam "nenea" până îi creştea la loc sub nas.
Un comentariu:
Ai putintica rabdare, Alice! Cu varsta, creste... nu chiar de rasucit intre degete dar suficient cat sa nu plangi dupa ea:))
Trimiteți un comentariu