O treabă cât se poate de serioasă

Am ajuns la vorba mamei. Plecau părinții câteva zile și îmi spuneau: "Alice, nu uita să închizi gazele, ușa, apa și să uzi plantele." Uitam de plante. Le găsea mama însetate și îmi spunea că o să văd eu când m-oi face mare ce înseamnă asta.
Anul trecut pe vremea asta am primit o plantă pe care nu am luat-o în serios, dar o tot udam, îi mai curățam câte o floare uscată, țineam motanul la distanță să n-o mănânce și a crescut. Așa frumoasă, încât m-am trezit că o arăt musafirilor și că le vorbesc despre ea ca despre o realizare măreață.
Azi am șapte plante. Singurul lucru care mă sperie e să nu mă ia valul și să le înec de prea multă grijă, să nu care cumva să mi se întoarcă răutățile copilăriei.  

Nenea

Mustaţa este importanţă pentru mine. Nu pentru că n-o pot avea niciodată, pentru că e la modă sau pentru că uneori zâmbesc pe sub mustăţi imaginare, ci pentru că mi-a fost dat să văd, aproape zilnic, o super mustaţă! Tatăl meu este o mustaţă, iar pentru că eu am crezut întotdeauna asta, în puţinele dăţi când tata rămânea fără mustaţă îi spuneam "nenea" până îi creştea la loc sub nas.

Purtam uniforma în carouri

Nu ştiu de ce, dar azi dimineaţă, imediat după ce am făcut ochi, mi-am amintit o întâmplare la care nu m-am mai gandit de când s-a întâmplat. Eram micuţă şi mă întorceam de la scoală. De fiecare dată când făceam drumul ăsta, mergeam cu capul în pământ. De multe ori mi se întâmpla să mă întâlnesc cu vecini care îmi spuneau: "Alice, capul sus!". Dar asta e o altă mâncare de peşte...

Dimineaţă, mi-am amintit întâmplarea următoare. Eram prin clasa a doua şi mă întorceam de la şcoală. Am ridicat capul din pământ şi am văzut-o în zare pe mama. Avea părul blond, geanta pe umăr, aceeaşi înălţime pe care o are în fiecare zi. În mâna stângă ducea o pungă. Păşea mărunt aşa cum merge ea chiar şi atunci când se grăbeşte. Am început să alerg, strigând într-una "mama, mama", dar mama nimic. Mi se părea imposibil ca ea să nu mă audă aşa că am strigat în continuare. Eram fericită. Mai aveam foarte puţin şi ajungeam la ea. Nu ştiam ce să fac. Să o sperii? Să o iau în braţe? S-o cert că nu e atentă atunci când o strigă copilul ei? Am ajuns-o, am prins-o de mână şi i-am spus "mama". S-a întors spre mine. Când i-am văzut faţa m-am simţit ca şi cum aş fi alergat dupa 100 de autobuze şi n-aş fi prins nici unul. Nu era mama. Era o femeie cu spate de mama şi faţă de străin.

Am fost extrem de dezamăgită. Eram atât de supărată, încât atunci când am ajuns acasă, m-am pus pe plâns.

Nu ne plictiseam

Pe o bară Se căca o cioară Cra Cra Cra Drept în gura ta. Ai ieşit!

An Tan Te Dize Mane Pe Dize Mane Compane An Tan Te. Ai ieşit şi tu!

Din oceanul Pacific A ieşit un peşte mic Şi pe coada Lui scria Ieşi afara DUM-NEA-TA. Ai ieşit şi tu!

Un, doi, trei, la perete stai. Stai acolo şi numără până la o sută că noi ne ascundem bine. Pe ăla care n-o fi gata îl iei tu cu lopata şi mănâncă ciocolata. După ce numeri ai foarte mare grijă să nu ne încurci. Spun asta pentru că nu o să-ţi placă să spargi oalele şi să mănânci sarmalele. Dacă treaba va merge bine şi îi vei “scuipa” pe toţi, o să-ti vină rândul să te ascunzi şi tu. E foarte posibil să te ascunzi atât de bine, încât să rămâi ultimul şi să ne auzi pe toţi cum îţi cântăm: „ Stai acolo Usturoi ca stai bine pe butoi”.

Ne săturăm noi de atâta ascuns şi ne băgăm la o leapşa. Pe nume, pe coco, pe ouate sau pe culori? Bine…Deci pe coco. Dar nu te oftica dacă nu ai apucat să te cocoţi pe gard, că imediat ne punem pe cântat “ Oftica Boală grea Sufera Marin de ea”. Ştii foarte bine că toti fugim de asta.

Apropo de fugit. Azi dimineaţă m-a trimis mama la sifoane. Mi-au mai rămas nişte bani şi am cumpărat o acadea de la "Geta". Nici bine nu am desfacut-o că mi-a cazut din mână. Am luat-o de jos, m-au văzut aia de la scara B şi imediat au început să urle " Câine scârbos Mănâncă de pe jos". I-am înjurat şi m-au fugărit până acasă.

Gata cu leapşa. “Frunza” nu jucăm că n-avem cretă s-o desenăm. Mai bine “Ţară ţară vrem ostaşi” (Pe cineeeee?). Hai că eşti în echipă cu Mara. Fugi şi tine-o de mână. Ştiu eu că-ţi place de ea. Aseară la “Flori fete şi băieţi” ai ales-o. Dacă acum te înroşeşi aşa, nu ştiu ce o să faci diseara când o să jucăm în scară “Adevar sau provocare?”. Poate apuc şi eu azi să o pup pe Corina, că aseară m-a chemat tata în casă exact când m-am hotărât să zic „Provocare”.