O treabă cât se poate de serioasă

Am ajuns la vorba mamei. Plecau părinții câteva zile și îmi spuneau: "Alice, nu uita să închizi gazele, ușa, apa și să uzi plantele." Uitam de plante. Le găsea mama însetate și îmi spunea că o să văd eu când m-oi face mare ce înseamnă asta.
Anul trecut pe vremea asta am primit o plantă pe care nu am luat-o în serios, dar o tot udam, îi mai curățam câte o floare uscată, țineam motanul la distanță să n-o mănânce și a crescut. Așa frumoasă, încât m-am trezit că o arăt musafirilor și că le vorbesc despre ea ca despre o realizare măreață.
Azi am șapte plante. Singurul lucru care mă sperie e să nu mă ia valul și să le înec de prea multă grijă, să nu care cumva să mi se întoarcă răutățile copilăriei.