Mi-am pierdut papucii

Sunt zile și zile. Azi de exemplu m-am simțit ca și cum aș fi mers cu picioarele goale pe o podea plină de praf și gunoaie mici care mi se lipesc de tălpi. Nu tu botoși, nu tu mătură, nu tu elice ca să schimbi direcția de mers. Timp a fost berechet, dar când te prinde ziua de luni fără să-ți fi curățat nici cel mai la vedere gând turtit de amărăciune, ce pretenții poți să mai ai? Unde mai pui și că azi se spune că dacă nu râzi ca tontul, așa o să rămâi tot anul. Păi ce sărbătoare e asta care stă cu revolverul la tâmplă și te pune să rânjești? Bucurie cu de-a sila nu primesc.