20 mai 2011

Câteodată e despre Alice

Mi-a adus aminte Ana Pauper cât sunt eu de fericită că numele meu e cântat de mulţi băieţi talentaţi şi cât de tare mă încântă că există şansa ca atunci când cunoscuţii aud o melodie despre o Alice să se gândească la mine. Cel mai tare mi-a plăcut o melodie în care se povestea că Alice are darul metamorfozei şi e atât de mare încât urmăreşte râurile cu degetul pe Terra. Mi-a plăcut pentru că e cât se poate de adevărată.
La fel de adevărată e şi întâmplarea asta. Prin clasa a IX-a cunoşteam nişte băieţi cântăreţi care făceau cover-uri şi fetele se îndrăgosteau pe loc. M-am dus şi eu cu a mea Mirună să cântăm melodii pe care le cunoşte un întreg mapamond. Era îngheşuială mare, nu-mi plăcea, dar mi-a tresărit inima de bucurie când aud că Robi, cântăreţul, anunţă o următoare cântare pentru Alice. Am ţipat de fericire şi am început să aplaud. Miruna lângă mine zâmbea emoţionată. Dar bucuria noastră a primit o palmă după ceafă de la o gaşcă de pe lângă. Erau mai mulţi, mai gălăgioşi şi aveau între ei o Alice mult mai cunoscută. Pentru ea era melodia. Am fredonat ca toanta „Who The Fuck Is Alice?” şi am plecat acasă.
Oricum, nu mai sunt supărată.

Niciun comentariu: