Fără poc şi au

Se întâmplă rar, dar se întâmplă să ţi se blocheze mintea. Zdrang, şi s-a oprit. E cam la fel ca atunci când o cascada nu mai curge, sau când marea nu se mai mişcă. Nu imposibil, ci linişte. Şi-apoi faci tot felul de chestii negândite pe care nu ai avut curaj să le faci şi de care era nevoie cu vârf şi îndesat. N-ai frică, n-ai planuri, n-ai decât mintea oprită. În momentele astea există şi dezavantaje, binenţeles. Arunci linguriţe la gunoi, muşti din pix crezând că-i biscuitul din cealaltă mână şi te scarpini la ochi imediat după ce te-ai dat cu tuş. Când reporneşte, îţi dai seama că ai avut aşa o oprire că ai ajuns până la planete şi le-ai aranjat altfel. Şi trebuie să te descurci când se încurcă treaba.